am cazut...am cedat...nu am mai putut rezista...nu am mai avut de ce sa lupt..pentru ce?...ce vis m-ar mai pu
tea ridica?...ce doza de speranta mi-ar reda zambetul?...
nu mai pot...simt cum fiecare parte din mine moare,lacrimile imi curg neincetat...urasc cum ma faci sa te iubesc(mda am spus-o:-j) si totusi sa te urasc in acelas timp...am obosit sa incerc sa raman in viata...sa ma agat de fiecare fir de speranta...sa ma pierd in iluzi si sa cred in minciuni...visel mi sau otravit cand mi sa demonstrat cu fiecare minut ca nu pot avea incredere in oameni...am atins cele mai inalte culmi ale fericirii pentru ca intr-un final sa cad de prea de sus...sa ajung sa vreau sa imi ucid fiecare sentiment existent...sunt dependenta de indiferenta doar ea ma mai poate mentine in viata...scriu fara inteles fara a putea sa ma exprim...nu reusesc,lacrimile nu imi dau pa
ce... melodia aceea da aceea mel sta pe repeat derluand amintiri cu noi...
si ce?...si ce daca acum ma doare...daca inima isi provoaca rani...se vor vindeca...durerea trece nu?...totul trece...si totusi mie frica...daca nu vor trece si se vor transforma in ura?...ce se va intampla?...atunci erau zambete acum sunt lacrimi ...lacrimile cuvintele inimi...ma doare ...dar nu imi pasa o sa ucid fiecare sentiment existent in mine pana la indiferenta...doar ea imi va mai putea domina inima...doar ea imi va da puterea de a trece peste cadavrele sentimentelor...
m-am satur
at de tot... de tot ce e in jurul meu si ma afecteaza...m-am saturat sa ma trezesc dimineata dupa o noapte in care m-am luptat cu lacrimile,gandurile...amintirile...reusind cu greu sa adorm in zori zilei sperand ca nu voi mai avea ocazia sa explorez o noua zi in care trebuie sa zambesc frumos... imi e dor de zilele in care plangeam dupa o jucarie si nu dupa o persoana...