ceva

NU, nu te iubesc...sau defapt nu o sa ti-o spun niciodata... de ce?
auzi prea des aceste 2 cuvinte de la persoane neimportante...nu pot sa rostesc aceste doua cuvinte din simplu fapt ca si-au pierdut farmecul in penibilu si jegul ce le inconjoara...cum sa iti spun "te iubesc" cand ce simt eu este un sentiment pur si nobil ne putand fi atins niciodata de penibil sau jeg...

NU,chiar nu te iubesc...ce simt eu e mult mai mult...e totul...sau poate nu  e nimic si totul e doar o iluzie asta doar tu poti sa imi spui...ceea ce e intre noi e doar o iluzie,un vis sau realitate?...dar ce mai conteaza cand noi suntem centrul universului si restul doar mici particule de nispi neimportante...

Decat sa minti...

http://www.youtube.com/watch?v=nz9V18lfV2c

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

In fiecare an te astept cu sufletul la gura chiar daca de mult nu ti-am mai scris o scrisoare. Mereu creezi suspans si bucurie in sufletul oamenilor. Cand m-am gandit sa iti scriu o scrisoare ca orice copil aveam o lista lunga cu tot ce imi doream si citind-o din nou si din nou observam ca erau numai lucruri materiale. Oare de ce?...poate pentru ca asa m-am obisnuit de cand eram mica ca Mosul sa aduca jucarii,dulciuri,hainute deci chestii materiale...dar cine spune ca tu ,Mosule, poti aduce doar lucruri materiale ce in final nu au nicio valoare. Asa ca analizand lista mea am aruncat-o la cos realizand ca nimic din ce era in ea nu imi doream cu adevarat. Imi doresc iubire,fericire,sanatate pentru persoanele pe care le iubesc... Imi doresc sa petrec zile si nopti in bratele lui acolo unde dispare orice teama ...Imi doresc sa il am aproape in fiecare moment, imi doresc ca el sa fie fericit... Si iarta-ma Mosule daca iti cer prea multe, dar mi-as mai dori sa aduci caldura si iubire in sufletele tuturo.
                 
                                                                                      
                                                                                               

Raspunsuri

regreti?... niciodata

te doare?...cateodata

merita?...nu stiu

altul?...nu vreau

fericita?...cand sunt cu el

in rest?... rar

te iubeste?...prin cuvinte

ai incredere?...partial

dezamagita?...uneori

e acolo cand ai nevoie?...nu

te asculta?...sper
de ce el si nu eu?...pentru ca tu nu esti el

Din nou eu...

"am invatat sa imi bag **** in gura lumii"..."am invatat sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima"..."am invatat sa traiesc dupa propriile mele reguli"..."am invatat ca limita mea e universul"asta am scris intr-un caiet acum 3 ani...7ianuarie 2009...ce sa schimbat de atunci?...ce ma facut sa uit toate astea?...unde am disparut?...unde sau dus toate invataturile?... si incep sa cred ca intradevar ne nastem intelepti, dar in drumul catre cunoastere devenim prosti...
intradevar stiu mai multe acum...si? asta ma face mai  fericita?...in niciun caz...am inceput sa gandesc prea mult atunci cand nu am incredere...si ce?...asta e un lucru rau?...poate deoarece am uitat sa ma mai pierd in vise...
si cu ce ne ajuta ca stim mai multe?...ne ajuta asta sa nu mai suferim?...si daca da ...totusi de ce ne este teama de suferinta avand in vedere ca ea vine in urma unor momente minunate?...ne este teama sa mai fim noi pentru a nu fi judecati...si de ce ne e teama de judecatiile celor din jur? desi stim ca fericirea traita de noi cand sau intamplat lucrurile pentru care suntem judecati ei nu o vor simti niciodata...si am uitat sa traim presentul din cauza trecutului...
mi-am pierdut inocenta,increderea in cei din jur si o parte din bunatate...unde au disparut ele si cum pot face sa le recuperez?...si totusi unde am disparut eu?...am nevoie sa fiu din nou eu...te rog ajuta-ma!...am atata nevoie ...mi-e teama ...cum va fi de data asta?

imi doresc sa fiu din nou asa cum tu nu mai cunoscut niciodata...

Intrebari...

Ce s-a schimbat in ultimele luni?...totul... am reusit sa ma cunosc si sa redevin eu... am demascat fiecare persoana din jurul meu vazandu-i adevarata fata...am pierdut, dar am castigat dubulu... am aruncat tabloul trecutului pentru al incepe pe cel al viitorului... si ma gandesc acum de ce oare nu se poate sa ne nastem a II a oara cu invataturile din prima viata?
m-am schimbat mult...dar oare e cineva capabil sa vada mai departe de ce arat?...e oare cineva capabil sa imi castige incredere?...si oare in aceast secol al vitezei mai suntem capabil sa ne cunostem unii pe alti?...sa iubim?...sa daruim?...sa primim?
m-ai stim oare cum e sa daruim?...mai stim oare cum e sa fim cu adevarat noi?...ce putere incredibila a reusit sa ne transforme din copii inocenti in copii insetati de sange,bani,respect...si cum pretind unii respectul cand ei nu il ofera?...si cum cer iubire cand iei isi bat joc?...

cum sa mai am incredere?... cum sa mai lupt sa imi pastrez inocenta cand ea nu mai este apreciata?...cum sa imi las visele libere cand ele nu mai sunt in siguranta?

Sti ce zic...

Ce am realizat in ultimult timp?...ti-am dat prea multa importanta...mult prea multa...am incercat sa iti fiu prietena oferindu-ti tot mi-ai dat la schimb indiferenta...am incercat sa fiu acolo cand ai avut nevoie ...mi-ai multumit prin minciuni...ti-am oferit zambete mi-ai daruit lacrimi...

am realizat ca nu se merita nimic...esti mult prea mincinos,egoist,indiferent...pretinzi ca ai sentimente cand tu nici nu sti ce sunt ele...au ramas decat amintirea lor ...tu nu m-ai simti... te dai matur cand esti un copil ce ii e al dracu de frica de realitate...te ascunzi in fum sperand ca nimic din afara lui nu te va afecta... esti atat de copil neputand sa iti asumi responsabilitati si neapreciind personele ce iti sunt alaturi crezand ca totul ti se cuvine...pacat ca nu e asa ...ele iti sunt alaturi pentru ca tin la tine, iar comportamentul tau le alunga intr-un mod iremediabil...

te-am iubit ca pe un frate in ultimul timp...dorind sa te vad intr-un final bine si fericit...acum imi doresc acelas lucru...dar iubirea aceea cred ca se transforma usor usor in indiferenta... de ce sa imi pese de tine cand nici macar tie nu iti pasa de tine... cum sa imi doresc sa te vad bine cand tu vrei sa ramai la un nivel sub medie....cum sa am pretentia ca tu poti mai mult cand imi demonstrezi neincetat ce esti un las...cum sa iti daruiesc prietenie cand tu nu sti sa oferi?...

aha

ce imi doream cel mai mult?....sa te vad acolo...sa vad ca iti pasa cu adevarat... ca vorbele sunt urmate de fapte... insa stiu ..stiu mult prea bine ca asta nu se va intampla... orice s-ar intampla stiu ca nu ai vointa necesara pentru a tine langa tine doar pesoanele carora le pasa... stiu ca orice ai zice ar ramane doar la satadiul de cuvinte... cuvinte ce isi pierd sensul fara fapte...

Zic pas....

te-am asteptat... nu-i de mirare mereu o fac... dar ce a fost diferit de data asta?... mai facut sa imi dau seama ca te asteptam degeaba...oricum tine nu iti pasa ca voi fi sau nu acolo... niciodata nu ti-a pasat... pentru tine e acelas lucru ca sunt sau nu acolo... tu nu simti durere la fiecare minut in care nu apar... tu nu simti... tu nu sti ce e aia prietenie sau respect... nu sti cum e desi iti e al dracu de rau sa astepti o persoana pentru care nu contezi... habar nu ai cum e sa iti pese de o persoana....si sincer te invidiez pentru asta...am realizat ca daca iti pasa de cineva acel cineva nu va rata ocazia sa te dezamagasca... sunt o proasta si o spun cu mana pe inima cum am putut crede ca cineva ca tine poate avea sentimente?...
doare ....doare extrem de tare...dar ce conteaza nu?...

P.S: sunt vinovata poate trebuia sa continui asteptarea dar dupa ce faci lumea sa astepte sa nu te uimeasca  cand ajungi la destinatie ca esti singur...

vreau...doar vreau

m-am pierdut in multime ... nu mai sunt eu... nu mai sunt aceeas... nimic nu ma mai afecteaza... m-am pierdut si nici macar nu stiu daca mai vreau sa ma regasesc... am nevoie de liniste tot atat cat am nevoie de agitatie in viata mea... si vreau luna sa imi cada din nou la picioare dar dinstanta e mult prea mare...si vara in iarna sa se transforme...si lacrimile, zambete sa fie...dar toaste asta nu mai pot deveni realitate sau transformat in dorinte imposibile...
indiferenta mi-a acaparat intr-un final inima,iar lupta a fost stransa si victoria asta mi-o doream ...dar nu stiam... nu credeam ca va fi asa ... nu credeam ca indiferenta doare...
dar cu iubirea?...cu iubirea cum ramane?... iubirea zace pe podeaua inimi mele...nu mai are putere... de data asta a pierdut lupta... ce ii mai ramne de facut?... sa se ridice si sa lupte din nou?... pentru ce?... ce suflet ar putea-o aduce din nou la viata?...in mainile cui sta soarta iubiri mele?...
ce mai conteaza acum cand indiferenta troneaza peste intregul meu suflet facandu-si de cap fara a se gandi ca regatul ei s-ar putea prabusi ... dar asta inseamna indiferenta nu?...
m-am pierdut...

Prietenia...

timpul este un erou pentru uni cat si un dusman de temut pentru alti...el demasca purtatori de masti cu fiecare secunda ce trece in trecut...usor, usor mastile li se dezlipesc de pe chip, iar fata adevarata iese la ivela putin cate putin...
iubesc timpul ce ma poarta in bratele sale catre adevar protejandu-ma de minciuna...dar eu am gresit mereu vrand sa scap din bratele sale si lasandu-ma ademenita de minciunam,crezand in oameni, insa am avut noroc caci timpul a fost incapatanat si a insistat sa ma ocroteasca... mi-a aratat cum cei ce se dau prieteni iti vor raul cu ardoare, cum "oamenii sunt mult mai caini decat cainii" si nu se pot bucura de binele celui de langa el...
imi e mila de aceste persoane...ele nu stiu cum e o prietenie adevarata,ei pur si simplu nu pot impartasi o prietenii adevarata,sufletul lor fiind patat de invidie,ura,egoism... imi e mila ca ele nu vor cunoaste niciodata sentimentul ala extrem de bucurie cand vezi pe chipul prietenului/prietenei tale un zambet, cand il vezi cu adevarat fericit... ei nu vor cunoaste niciodata cum e sa plangi si sa razi alaturi de un prieteni si vazand ca ii merge lui bine sa te simti extrem de bine sufleteste ,uitand de toate grijile si problemele tale... prietenia adevarata este cea mai greu de gasit comoara ce se afla in foarte putini din noi...
P.S:niciodata nu mi-am invidiat vrun prieten sau sa ii fi vrut raul sau sa profit de el,nu inteleg sentimentul si scopul acestor sentimente intr-o prietenie poate gresesc eu ...poate asta e scopul unei prieteni,iar daca este asa imi doresc ca niciodata sa nu mai am parte de asfel de prieteni si din gura carora aud reprosori de genul "mda dar tie iti merge bine","da tu ai nuj ce" sau pur si simplu nu se pot bucura cand imi e bine , imi doresc doar ca acestia sa dispara pe cat posibil din viata mea si sa nu se mai considere prietenii mei, deoarece consider ca prieten pot spune doar unei persoane cu adevarat speciale nu unei persoane ce incearca sa imi faca rau intr-un fel sau altul...
P.S.2: daca unul din "prietenii" mei se simt nu are rost sa ma intrebati vrunu daca despre voi este vorba ci cel mai bine de la prieten sa treaca discret la amic fara a se purta vro pica reciproca...
P.S.3: tot in acest post vreau sa le multumesc prietenilor mei adevarati cu care am trecut prin atatea si mi-au fost mereu alaturi si carora le datorez tot>:D<>:D<>:D<>:D<

Scrisoare catre Fat-Frumos

Unde esti?... te rog sa nu apari curand si nici macar pe un cal alb... nu te supara dar nu vreau perfectiunea nici macar perfectiunea viselor mele... nu vreau sa fi printul din povesti sau un fel de Ken... daca esti asa te rog nu veni...nu as vrea nici sa te cunosc ... mi-ar place mai mult sa fi un fel de bestie ca cel din Frumoasa si bestia dar fie vorba intre noi daca ai fi asa epileaza-te pe burta si daca nu's prea mari pretentiile si pe spate:))... sper ca ce am zis nu te-a suparat pana acum si vei continua sa citesti in continuare... daca existi acolo undeva si pentru mine eu te astep dar nu te gandi ca voi veni sa te caut... nu iti imagina ca dupa ce ma veni intalni va fi usor nicidecum abea atunci va incepe greu... sunt mult prea diferita de oricine ai fi intalnit pana acum(multe spun asta, dar eu te las sa te convingi:)))...asta ar fi un avertisment sa sti in ce te bagi:))... vino cand vrei tu nu cand te chem eu... daca esti un mincinos nu are rost nici sa mai apari, pe mine nu ma deranjaza, dar te chinui degeaba... dar daca esti Fat-Frumos al meu inseamna ca esti special ...daia sper ca fiind special sa nu te cheme nici Fat nici Frumos :)) sau daca da te rog eu schimbati-l inainte sa apari nu de alta dar s-ar putea sa te ratez:))... cand o sa ne intalnim sper ca nu va fi ca in filme ci ceva amuzant de care sa radem la batranete:))... mai am o rugaminte, stiu, stiu am cam multe pretentii de la Fat-Frumos , cand o sa apari sa ma anunti ca tu esti "printul meu pe cal alb" ca alfel nu cred ca te voi recunoste:)).... tu crezi in povesti? eu nu prea deci nu visez la jumatati perfecte ci mai mult la un puzzel cu piese lipsa pe care sa le inlocuim cu ce vrem noi... nu vreau sa ma stresezi acum ca in secolul nostru s-au inventat telefoanele nu profita de ele:))... nu te astepta sa zic ce vrei sa auzi cand o fac probabil mint :))...si totusi increderea e importanta tu in mine poti sa ai eu in tine cam greu dar nah te obisnuiesti tu pana la urma:))... e greu sa fi Fat-frumos al meu da cred ca te vei obisnui....







P.S: te astept!

Poveste de adormit copii!

respira din ce in ce mai greu... ii zimbea intr-un mod diabolic... era aproape de a se elibere... fiecare minut ce il zacuse pe podea o transformase...ura,dispretul,dezamagire i se citeau pe chip... nimic nu o mai putea introarce din drum ... setea de razbunare o faceau din ce in ce mai puternica... intr-o secunda isi smulse lanturile...durerea fizica nu o mai simtea, cea psihica ii invadase sufletul...trupul devenise doar un obiect manuit de ura...

el,cel ce o legase in lanturi nepasator, era in fata ei...o privea incremenit,nu o mai recunostea...nu putea crede ca el era de vina pentru monstrul din fata lui... vina combinata cu frica ii curgea prin vene...niciodata nu o mai vazuse asa ... nici nu avea cum ...doar el o transformase... ea cu pasi mici dar hotarati se indrepta spre el,din ochii ei curgeau lacrimi de sange,il privea, si desi ura pusese stapanire pe ea privirea nu i se schimbase,era aceeas privire blanda,inocenta...

ajunsese in fata lui...in camera era o liniste mortuala...doar respiratia celor doi intr-un ritm alert amintea ca in camera era cineva... desi ar fi putut sa se lase stapanita de ura...sa il faca sa plateasca fiecare lacrima pe care o varsase... sa sufere ...sa il lase sa se chinuie... totusi ea nu era asa... i se facuse mila de el ...avea si de ce... el nu stia cat de frumoasa e viata... el nu privise mai departe de cei patru pereti... era limitat in toate privintele...

ea?...ea il privea...se calmase...nu vroia sa raneasca un om ce il considera fara aparare... amintiri cu ei i se derulau in minte...nu isi dadea seama cum totul luase o intorsatura atat de ciudata... unde gresise ea?... cum de se lasase incatusata?...orbita?... si ce rost isi mai au acum toate aceste intrebari?...respira din ce in ce mai greu ...ranile ii sangerau,pierduse mult sange...tot corpul o durea incepuse sa simta durerea in cea mai dezvoltata stare a ei...mura cu fiecare secunda ce trecea... il privea in continuare avea atat de multe sa ii spuna dar ochii ei rosteau cuvinte ce buzele nu le-ar fi putut pronunta ...si prabusindu-se ii sopti "Ai grija de tine!"

Povestea a luat sfarsit

Iti mai aduci aminte povestea?...ore mai sti inceputul?...mai are rost sa redactez sfarsitul?...


Inevitabil timpul trece cicatrizand ranile si lasand un gust amar...ce putea fi totul s-a transformat usor in nimic... si defineste tu acesti nimic ce ne inconjoara...ce e el si cum a patruns in vietile noastre ... am lasat totul in bratele timpului rugandul sa ne rezolve problemele... am lasat totul balta sperand ca se va rezolva dar cu fiecare minut ce trece trecutul ingheata nefacand niciunul vreo miscare pentru al salva... pentru a salva acea sincera prietenie... desi dezamagirea lasata in urma ta a produs rani adanci nu a reusit sa spulbere dorinta de ramane prieteni...dar acum ce rost mai are cand orgoliu sau firca a pus stapanire pe sufletul meu tinandu-l prizonier fara a putea face ce isi doreste si lasand totul sa se transforme intr-o poveste...
Va fi aceea poveste cu final trist scrisa pe filele universului impodobite cu lacrimi citita de catre luna in fiecare seara stelelor...

P.S.: easy...

Imi e dor

imi e dor...tie nu?...iti simt lipsa tot mai mult cu fiecare zi ce trece,iar rana ce ai lasat-o in urma ta incearca din rasputeri sa se cicatrizeze sa poata reveni la normal...sa nu mai simta durerea aceea insuportabila la fiecare rasuflare ... doare atat de tare devenind o sursa ce alimenteaza indiferenta careia ii simt prezenta din ce in ce mai mult in ultimul timp...

imi e dor de clipele petrecute impreuna ...de momentul in care universul ne statea la picioare...de noptile pierdute adormind in zori si trezindu-ne fericiti ca visul a fost realitate ...imi este atat de dor de tot ce ai lasat sa se piarda in trecut...de visul ce l-ai transformat in cosmar...

universul este acum alb negru...ne vrea pe noi ,impreuna,ca pictori pentru al umple de culoare... dar ce iti pasa tie de pretentiile lui exagerate?... cum sa alegi prietenia unei persoane cand poti avea dispretul ei?... nepasare ah acest sentiment ce duce in mine razboaie cu iubirea,fericirea,inocenta si increderea,iar cu fiecare zi ce trece castiga teritorii din ce ince mai mari si mai multe... dar nu o sa o opresc...de ce as face-o? prefer sa fiu o lasa in fata nepasarii decat sa o inving cu iubire... e mai simplu asa nu?...

imi e dor de prietenia noastra ...si de tot ce a fost... cum ai putut renunta la tot pentru nimic?... cum ai putut cu atata indifenrenta sa ma dezamagesti ?... eram prieteni inainte de orice dar asta nu a contat nicio secunda in comportamentul pe care l-ai avut... m-ai dezamagit ingrozitor, m-ai facut sa imi pierd toata increderea in tine si m-ai facut sa ma intreb la nesfarsit cine esti tu cu adevarat?... unde este acel baiat caruia i-am incredinta prietenia,increderea si iubirea mea si cum de golul lasat de el a fost umplut cu dezamagire?

imi e dor dar ce conteaza?

Odata rupta o floare nu o vei putea lipi la loc....

Incredibil cum iti atribui calitati pe care nu le ai si lucruri pe care nu le-ai facut... nu m-am schimbat pentru tine sau din cauza ta ....tu da tu ai fost doar o accelerare a maturitatii, a neincrederii in oamenii, a tot ce a venit mult prea devreme... scoateti din cap ideea ca tu ai contribit cu ceva la cea care sunt astazi ... "eu te-am facut sa fi asa eu vreau sa stau cu tine ", "tu tot a mea ai ramas", "tu ma iubesti dar nu vrei sa stai cu mine din orgoliu" sa mai spun?... explicatia la prima propozitie ti-am mai dat-o odata factorii care m-au facut sa ma schimb au fost multi mult prea multi tu doar faci parte din aceea infinita lista esti o parte neinsemnata si ma mir cum crezi ca viata mea a stat pe loc de cand tu ai plecat ... a doua propozitie ma amuza la nebunie cum am ramas tot a ta cand m-ai lasat sa plec?...cat de posesiv poti fi ...scoateti din cap aceasta ideea nu mai sunt a ta nu sunt a nimanui pricepe ca nu sunt un obiect cu care poti face ce vrei... te doare ca am avut si am dreptate de fiecare data cand vorbim dar cel mai rau te doare ca aveai totul si ai ales nimicul... te doare ca ai pierdut tot ce puteai avea dar nu poti concepe ca eu nu te mai vreau ... mai facut ca fiecare vorba a ta sa imi provoace un dezgust enorm si tot odata ma amuza cum crezi ca orgoliu meu imens nu ma lasa sa fiu cu tine... crede-ma nu orgoliul meu are de aface cu toate astea ci scarba, dezgustul, nepasarea pe care mi-o provoci...

iti place ca nu sunt ca celelalte ...iti place ca gandesc ... iti place cum m-am schimbat... te auzi ce zici ?...tu faci parte din tipar nu esti cu nimic diferit de alti spui ca iti place cum gandesc dar tu te-ai gandi vreodata ca nu vei face fata?... si ma amuza complet discutia :

-Nu ne mai potrivim!eu nu mai sunt la fel!

-Ba ne potrivim esti singura fata cu care vreau sa stau!

-Asculta-ma nu ne mai potrivim ai spus si tu m-am schimbat!eu nu vreau genul de relatie pe care o vrei tu!

-....

-Nu conteaza si eu vreau o schimbare o alfel de relatie!

-Cum sa nu conteze? tu nici macar nu sti cat m-am schimbat si in ce fel cum poti spune ca ne potrivim?

- pt ca stiu ca ne potrivim"

oare pe cine nu ar amuza aceasta discutie?...si pe parcur ce discutam si discutam si discutam si incercam sa iti explic observam ca tu nu ascultai nimic din tot ceea ce ziceam iar in capul tau era "nu conteaza ce zici vei fi a mea" dar asta nu o sa se intample ... ai avut odata o sansa ...ai ratat-o...si nu imi da explicatii inutile... deciziile pe care le-ai luat au fost doar ale tale ... iar eu le-am respectat asta ar fi trebuit sa te multumeasca nu?... nu asa se intampla?...deciziile pe care le luam fiecare sunt cele mai bune pentru noi?... nu asa ar trebui?... iar comportamentul tau posesiv ma face doar sa regret tot ce a fost intre noi si sa imi doresc din ce in ce mai mult sa uit absolut tot ce are legatura cu tine ...iar daca nu poti accepta ca intre noi sa fie macar o relatie de amicitie spune destul de multe despre tine nu crezi?... toate astea le-am scris cu speranta ca poate daca citesti asta iti va ramane ceva in cap decat dupa ce am avut o discutie destul de indelungata din care nu ai ramas cu nimic...

Prietenie cu forta nu se poate!

Mi-am dorit sa fim prieteni mai mult decat mi-am dorit sa fim impreuna si de ceva timp dorinta de a fi impreuna devenea din ce in ce mai slaba... mi-am dorit enorm de mult sa pot fi acolo cand ai nevoie... mi-am dorit sa te pot intelege si sa te sustin... dar toate astea le vroiam doar eu si pentru indeplinirea acestor dorinte e nevoie de mai mult de o persoana... nu sunt nerecunoscatoare si apreciez ca ai fost acolo cand am avut nevoie pentru toate astea iti multumesc... dar nu aveam nevoie de minciuni... de minciuni fara sens pe care te rugam sa nu mi le spui... am trecut peste multe care daca le facea oricine altcineva nici macar o privire nu consideram ca ar fi meritat... recunosc nu sunt ipocrita m-am lasat injectata cu iluzi si pierduta in speranta... si cu toate astea eu aveam un motiv pentru care desi stiam adevarul ma lasam minti... dar tu?...tu ce motiv ai avea sa minti?... e cumva faptul ca esti la fel ca restul si prin minciuni ascunzi persoana care esti cu adevarat?... speram din tot sufletul meu ca tu nu esti asa...nu tu... mai dezamagit si mai ranit... de ranit cred ca te-ai obisnuit nu?... o faci acum fara macar sa iti dai seama... si nu ma deranjaza adevarul chiar deloc, inschimb pe tine... te deranjaza ca nu esti ceea ce iti doresti sa fi... ti pe langa tine persoane care te pupa in *** si sunt langa tine doar cand ai bani pentru ca persoanele care nu au niciun interes la tine ar putea sa iti puna oglinda in fata si sa te arate pe tine cel adevarat acel lash ce se ascunde in spatele unui fum gros...te-ai obisnuit sa nu vorbesti despre tine pentru ca cei cu care vroiai sa vorbeasti nu te ascultau asa ca ai preferat sa te inchizi in tine... incerci sa pari matur si relist dar defapt nu esti nici pe aproape...esti doar un copil ce incearca sa para superman... ranesti persoanele care te iubesc din simplu egoism "daca eu am o zi proasta tu de ce nu?" suna cunoscut?... nu sti sa apreciezi persoanele care iti vor doar binele... preferi sa ai persoane langa tine care sti ca se **** pe tine sau care profita pentru ca iti e frica de singuratate... iti e frica ca din 1000 raman doar 2 sau niciunul langa tine pentru ca ei nu te cunoscu cu adevarat ei cunosc o masca...o masca in care speri ca te poti ascunde pentru totdeauna in loc sa lupti sa scapi de ea...esti un lasi ce isi pune casca de razboi ca sa para curajos si pentru a nu ti se vedea frica... spui cele 2 cuvinte cu atata usurinta... i le spui orcui pentru ca ai nevoie tu sa le auzi sau vrei sa obti ceva... dai sperante si iluzi, doar pentru ca tu nu vrei sa accepti adevarul inseamna ca nici alti nu il suport... imi doream sa iti fiu prietena dar se pare ca tu nu crezi ca merit sa fiu acolo cand ai nevoie... eu nu mai pot face nimic am cedat...in momentul asta dor mult prea rau vorbele si faptele tale... eu voi fi mereu aici pentru prieteni...dar pacat ca tu ai decis sa nu mai faci parte din ei...ai ales singuratatea mascata ...

Ai plecat

"Nu sunt destul de nefericita si fara sa ma las sa sufar atat din pricina unor false banuieli? Si de ce as incerca sa uit de toate incercarile tale de a-mi dovedi iubirea? Am fost atat de fermecata de straduintele tale, incat as fi ingrata daca nu te-as iubi cu acelasi delir starnit de Pasiunea mea, ca atunci cand imi raspundeai cu aceeas patima."

"Spune-mi, te implor, de ce ti-ai dat atata osteneala sa ma seduci,cum ai si reusit,daca stiai bine ca va trebui sa ma abandonezi ? Si de ce aceasta inversunare de a ma face nefericita? De ce nu m-ai lasat in pace in manastirea mea? Iti adusesem vreo jignire? Dar imi cer iertare:eu nu-ti reprosez nimic: nu sunt in stare nici macar sa ma gandesc la razbunare, nu dau vina decat pe cruzimea Destinului meu."

"Nu esti nefericit?Nu regreti ca nu ai stiut sa te bucurui de iubirea mea? Si cum e oare posibil ca, in ciuda iubirii ce ti-o port, n-am reusit sa te fac fericit? Iti plang de mila, numai tie iti plang de mila, pentru placerile infinite pe care le-ai pierdut: e oare posibil sa nu le fi dorit? "

"De ce mai facut sa cunosc imperfectiunea si veninul unei legaturi care nu dureaza la nesfarsit si suferintele ce vin dupa o iubire patimase cand nu e impartasita? Ce soarta oarba si cruda ne face sa sa-i iubim pe aceia care iubesc pe altcineva?"

"Te-am obisnuit de la inceput cu o mare pasiune, dar ca sa te faci iubit e nevoie de arta, trebuie sa cauti cu inteligenta mijloacele de-a entuziasma; nu e suficient sa iubesti ca sa primesti iubire,or, eu nu voiam decat sa te iubesc ca si cum acesta era singurul tau scop. Nu te-ai oprit de la nimic ca sa-l atingi; erai pregatit chiar sa ma iubesti de-ar fi fost nevoie, dar ti-ai dat imediat seama ca puteai reusi chiar fara sa pui in joc nici cea mai mica pasiune; ca nici macar nu era nevoie de ea."

"Cand va fi sufletul meu din nou intreg? Cand voi reusi sa ma eliberez de acest crud chin? Si cu toate astea, nu iti vreau raul, ba chiar as spune ca vreau sa fi fericit. Dar cum ai putea, daca ai inima, cum ai putea sa mai fii fericit?"

Mariana Alcoforado

Deciziile pe care le luam

Decizi peste decizi luam in fiecare zi ...mici sau mari... grele sau usoare dar fiecare ne afecteaza intr-un fel sau altul viata... noi decidem comportamentul pe care il avem cu privinta la o anumita problema,iar asta afecteaza extrem de mult... oameni comunica 70%prin comportament si doar 30%prin vorbe spuse fara rost sau scop... vorbele doar contureaza limbajul trupului si o pot face intr-un mod placut schitand un tablou fantastic sau poate creea doar o mazgalitura ceva fara valoare... suntem stapani peste deciziile,vorbele si comportamentul nostru... nimic nu poate sterge amintirea celor facute iar scuzele nu isi mai fac efectul... si cu greselile pe care le facem sau le repetam exista riscul foarte mare de a pierde increderea celor din jur in tine iar intr-un final sa pierzi acele persoane... este atat de important sa fim atenti la ceea ce facem pentru ca mai tarziu toate acestea ne definesc ca om... este greu nimeni nu a spus vreodata ca este usor dar este important sa nu regretam nimic din ceea ce facem....

In fiecare secunda

secunda cu secunda distrugi universul nostru...il lasi sa moara fara a mai privi spre el... stelele si luna incep sa se ascunda printre norii furios... nu le mai place sa priveasca pamantul acesta atat de gri... sunt dezamagite de tine cum poti sa abandonezi atat de usor culoarea ... magia incepe sa paleasca depinzand de tine daca ea va continua sa existe... e magia aia unica ce doar intre noi doi se creeaza cuprinzand tot ce ne inconjoara ridicandu-ne catre bratele cerului ce ne protejau de restul lumi... nu stiu cum poti lasa sa patrunda imperfectul in lumea noastra perfecta, cum vrei sa distrugi intalnirile invaluite de fericire transformandu-le in certuri...

Inima imi sfasie pieptul provocandu-mi lacrimi...doar ele sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti... trece prin mult prea mult si doar asa se mai poate exprima... mult prea multe sentimente, ganduri, intamplari si totusi mult prea putine cuvinte... are nevoie de imbratisarea ta si de acele cuvinte fara rost dar care rezolva atat de multe "voi fi alaturi de tine", dar care deocamdata nu esti in stare sa mi le rostesti atunci cand am nevoie de tine...

Doar un joc

E greu si cum ar putea fi altfel cand se stie ca istoria se repeta si experienta anterioara isi cam spune cuvantul... esti tu cel ce nu ma cunosti deloc dar reusesti cu atata usurinta sa ma ranesti... imi dai incredere ca dupa aceea sa mi-o iei fara pic de mila... esti tu ce caruia ii suport atatea... atat de multe incat nici macar eu nu imi dau seama cum pot rezista... esti imperfectul meu perfect... ma aduci la disperare intr-un simplu moment ca in altul sa ma faci sa rad in hohote... esti persoana care cu sau fara voia ta te joci cu mintea mea...

dar totusi gandeste-te bine ai intrat intr-un joc pe care daca il vei abandona nu il vei mai putea sa il relua niciodata ...asa ca vei ramane cu amintirea si cat de bine era...neputand niciodata sa il mai joci din nou ...tanjind dupa fiecare element al sau ...jucand din ce in ce mai multe jocuri sperand ca il vei redescoperi ca il vei mai putea juca macar odata fara al mai parasi... vei juca joc dupa joc iar cu cate vei juca mai multe cu atat ti se vor parea la fel toate dar niciunu semanand cu acel joc din care ai iesit fara macar sa merite...si acum gandeste-te ar merita sa parasesti un joc inainte de a se fi terminat?

cateva randui

Visele devin realitate intr-o secunda pictand in culori fiecare element ce iti construieste viata... suntem doar noi doi aducand curcubeul printre blocurile gri... umpland cerul cu stele si facand luna sa ne cada la picioare... suntem preferatii universului ce ne lasa sa ne facem de cap si indeparteaza orice urma de rautate din jurul nostru... cu fiecare sarut facem ca inposibilul sa devina posibil...

Atingand stelele

N-am crezut niciodata ca cineva ma va ajuta sa ating stelele... cand eram mica in serile de vara cu cerul senin cand stelele impodobeau maretia cerurilor imi doream atat de mult sa ajung la ele si in mintea mea era mereu "o sa reusesc candva sa ating stelele"...crede-am ca sunt prea mica pentru a le atinge,acum mi-am dat seama ca problemea era singuratatea... singur nu poti atinge imposibilul... impreuna putem face lumea sa dispara,iar timpului sa ii oprim circuitul normal...

In fiecare noapte cand privesc pe geam descurajata,lasandu-mi chipul sub asaltul lacrimilor ... iar inima in bratele frici... luna impreuna cu stelele imi daruiesc sperantza, credinta,zambete...

Degeaba

Este incredibil cum ai facut ca zambetul tau sa troneze peste sufletul meu...cum dorinta de a te face fericit imi invadeaza inima ce incearca sa se mentina indiferenta... incearca sa se mentina indiferenta...ii e frica de ceea ce va urma... de repetarea povesti...de nepasarea ta peste care dau cand incerc sa fac tot posibilul pentru a te face fericit... inevitabil tu iti bati joc...de ce sa fie frumos ?...de ce visele sa se implineasca?...
iti place la nebunie sa ma lasi in furtuna sentimentelor... sa te joci cu visele...sa imi vinzi iluzi... oare asta esti tu?...doar un simplu mincinos?...ce reusesc sa disting de sub masca ta e doar imaginatzia mea?... SUNT O PROASTA!

Atingand cerul

Incaodata mi-ai aratat cum intre noi nu sunt necesare cuvintele pentru a comunica... in ochii nostri se deruleaza un dialog complex... timplu trece repede mult prea repede cand suntem impreuna orele devin inevitabil secunde,iar totul dispare ramanand doar noi... nimic nu mai exista cand suntem impreuna ... apa si aerul intr-un mod ciudat se contopesc perfect... impreuna ne indepartam de pamant atingand cerul... suntem atat de departe de imperfectiunea pamantului si atat de aproape de a atinge paradisul... avem nevoie unul de altul pentru ca visele sa ni se poata implini...

dar ceva nedesparte... ceva ce tu lasi sa intervina intre noi pentru a ajunge intr-un sfarsit doar eu si tu...nu noi ...eu si tu ramanand, in aceeasta realitate gri, fara culoare...pierzandu-ne in multime si gasindu-ne cu greu,iar cand se intampla un curcubeu ne invaluie ridicandu-ne la cer si implorandu-ne sa nu mai coboram...

timpul le rezolva pe toate

Nu stiu de ce o fac...de ce incerc cu atata ardoare sa iasa bine si sa te fac fericit... nici macar nu stiu daca o sa apreciezi sau o sa demonstrezi ca toate persoanele care mi-au zis ca nu meriti au avut dreptate... in momentul acesta nici macar eu nu stiu sigur daca meriti ... eu nici macar nu ma gandesc ca tu pentru mine nu ai face acelas lucru stiu sigur ca nu l-ai face poate chiar nici nu vreau sa il faci la mine nu asta e important ci comportamentul pe care il ai cateodata lasa de dorit,iar dupa cat m-am chinuit sa iasa bine aud "de ce faci asta oricum nu merita?"... dar o parte din mine in momentul asta micuta crede ca meriti si spera ca vei aprecia... imi doresc atat de mult acum o persoana care sa zica "MERITA! O sa aprecieze!...dar asta nu se intampla...las timpul sa treaca caci doar el va rezolva nesigurantele... doar el are adevaratul raspun la intrebarea meriti sau nu?....

Doze

inevitabil...imi creezi vise ce apoi fara parere de rau le spulberi in mii de bucatele, dar nu sti ca fiecare bucatica are puterea de a-mi umple sufletul de speranta... e mult prea mult pentru mine...nu mai pot nu mai vreau sa ma agit ,nu mai vreau sa sper si sa visez zile pentru cateva minute de realitate... ma ranesti cu atata usurintza cu atata nepasare... ce ti-a facut naivul meu suflet de il lasi sa se chinuie asa... il lasi in bratele uitari fara a-il darui vrodata... de ce intervi mereu cand uitarea este aproape de reusita?... il lasi sa sufere,sa se chinuie,sa viseze... de ce ii faci atat rau ?
din nou mi-ai injectat supradoza de speranta pentru a ma lasa intr-un sfarsit cu visele ce incept sa doar din ce in ce mai tare...pana la urmatoarea doza... din aceste supradoze de ce sufletul nu poate muri?...de ce este lasat sa se zbata singur si neajutorat?... el vrea prea multe vrea sa stie ca are langa tine un loc... e doar un biet suflet lasa-l sa viseze...mai dai o doza te rog...

E despre tine

Este atat de frig afara si crede-am ca eu nu mai pot simti caci sunt de gheata, nu trebuia sa mai simt nimic,nu mai vroiam nimic...dar acum tremur,simt frigul,ma bag in pat incercand sa elimin raceala din mine si nu reusesc pana cand...

Pana cand parfumul tau incepe sa imi mangaie simturile,ma introc si vad hanoracul tau zacand peste ursuletul meu de plusi...zambesc,strang hanoracul in brate,te simt atat de aproape..simt cum caldura imi invadeaza venele...incerc sa adorm vizionand amintiri cu noi,dar nu reusesc nu pot sa adorm doar visez cu ochii deschisi la ce odata a fost realitate...trec ore in care amintirea ta nu imi da pace...nu stiu cand adorm probabil cand obosesti sa imi bantui mintea...

Soarele ma gaseste dormind cu un zambet stupid pe fata,cu hanoracul tau in brate anuntandu-ma ca e dimineata.


(totul scris candva cu hanoracul tau in brate)

Fara sens

tic-tac..tic-tac...se aude din intunericul nopti cum timpul se scurge secunda cu secunda cum alcoolul curge in pahare incercand sa stearga pentru cateva momente amintiri... ma intind pe spate...sunt atat de calm...privesc pereti camerei mele ce se fac din ce in ce mai mari...vor sa ma priveasca de sus...vor sa rada de copilul din mine...camera incepe sa se invarte cad in absiul constiintei...lacrimile sunt acide...imi ard orice sentiment de nepasare...

-inca un pahar...acesta poate va reusi sa imi spele sufletul patat ... un fior imi strabte corpul... imi e frica...incerc sa ma ridic ...corpul nu ma mai asculta...el zace pe podeaua camerei mele... imi spun "nu sunt eu asta" si incerc din nou sa ajung in patul meu ce pare atat de departe acum... reusesc intr-un final ma ghemuiesc intr-un colt si tot ce imi trece prin cap e intrebarea "cum am ajuns asa?"... cum de m-am lasat coplesita de sentimente?... unde imi e inocenta si fericirea pura de alta data?... unde au zburat visele de alta data?

Vise domnule VISE spun:))

Relatia perfecta pentru mine(ciudat ca zic perfecta pentru ca sunt cam contra perfectiuni da merge intelegeti voi ce vreau sa zic):

1.sa il iubesc si sa ma iubeasca(e singurul punct care nu accepta modificari)

2.sa nu ne stresam cu 100 de telefoane si sms-uri pe minut

3.sa nu ne zicem intruna "te iubesc"

4.sa nu ne mintim

5.sa ne putem spune orice unu altuia fara a ne fie teama ca celalalt se va supara

6.sa fim unu langa altul cand unu dintre noi are nevoie

7.sa ne acceptam asa cum suntem si pe urma sa ne dorim sa fim mai buni

8.el sa nu imi aduca trandafiri si cadouri cand scrie in calendar ca trebuie sa o faca,ci daca vrea sa imi daruiasca ceva sa o faca cand simte

9.sa ne simtim bine si cu 0lei in buzunar

10.sa ne dam libertate unu altuia

11.sa facem impreuna orice ne trece prin cap

12.sa nu ne simtim obligati sa facem ceva ce nu vrem

P.S.:da stiu viseaza ca visatul e pe gratis

Multumesc!

mi-ai dat aripi cand credeam ca nimeni nu va putea face asta... mi-ai injectat supradoza de speranta... mi-ai alungat temerile inlocuindu-le cu vise... vise ireale in care cred doar eu... doar sufletu meu naiv mai poate crede in cuvintele tale... rostesti cuvinte ce alina si tot odata ranesc, le spui cu atata usurinta ...nu inseamna nimic pentru tine, nu?...
iti multumesc pentru tot ... tot ce ai zis ma ajutat foarte mult si mi-a dat putere... multumesc ca ai fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie... candva sper sa te pot ajuta si eu la fel de mult cum ai facut-o tu...
sunt un copil ...un copil ce nu intelege ce se intampla cu el...un copil naiv ce crede ca orice pata de culare de pe cerul innorat este un curcubeu... un copil ce cade din paradis in abis... un copil ce in bratele tale se simte invincibil...asa's copii ce sa le faci?
Si pana la urma ce daca sunt un copil?... ce daca plang cand ma doare?...si ce daca in unele momente am nevoie de tine? si ce?...pana la urma toate trec iar lacrimile sunt transformate in zambete ....

Am nevoie de tine!

am nevoie de tine... am atata nevoie sa vorbesc cu tine...si nu despre probleme nu-ti fa o parere gresita,nu mai sunt copilul ala prost care vorbea intruna despre probleme sau mai bine spus prosti... m-am schimbat mult extrem de mult dar tot odata am ramas aceeas... imi e frica de ce va urma de durerea cea pe care la un momendat sunt constienta ca o voi simti... imi e frica ca momentul acela se aproprie cu pasi repezi... imi e atat de frica...imi e frica de ziua de maine... am nevoie de tine... am nevoie de o imbratisare pe care doar tu sti sa mi-o dai... imbratisarea aia cu care reusesti atat de usor sa imi dai putere,speranta,curaj pentru a merge mai departe...

lacrimile imi spala chipul(se intampla cam des in ultimul timp,dar tu nu sti...nimeni nu stie)... vreau sa te sun,dar nu o fac de ce sa o fac? pentru a ma simti eu mai bine?... nu sunt egoista! asta nu e un motiv destul de bun... nu te pot deranja... nu vreau sa te deranjez.... dar tu?....tu nu ai nevoie vrodata sa vorbesti cu mine?... si nu inteleg cum de multe ori simt ca se intampla ceva cu tine si imi doresc sa te sun ...dar nu o fac (poate de frica) si apoi aflu ca intradevar e ceva cu tine... suna ciudat tot ce zic acum nu?...nici nu cred ca are sens tot ce spun...dar ma cunosti sti ce vreau sa spun...

deschid geamul camerei mele...ma trece un fior,aerul rece ma mangaie stergandu-mi lacrimile... luna imi zambeste e felul ei de a ma incuraja...iar stelele...stelele ne asteapta pe noi pentru a reusi cu advearat sa isi arate frumusetea la adevarata intensitate...in jur totul e alb... urturi atarna mandri la stresina casei... zapada sclipeste luminand pamantul parca vrand ai face ciuda nopti... din camera se aude mel aia...da mel aia...imi e dor...imi e dor de noi... imi e dor de imbratisarile si sarutarile tale...de convorbirile noaste lungi... esti un drog ...un drog al naibi de bun ... minti cu atata usurinta... spui exact ce vreau sa aud...sunt doar un pion in jocul tau?... un pion care se prinde de miscarile ce urmeaza sa le faci si te sustine...un pion ce se afla numai in jocul tau...

acum ...acum sunt prea multe pentru a ma mentine in realitate si ma las injectata cu iluzi... sunt constienta de asta dar am nevoie de acele iluzi acum...doar acum...imi e atat de frica...stange-ma imbrate te rog...am atata nevoie!

P.S.: Multumesc tuturor prietenilor care desi in ultimul timp am devenit irascibila ma inteleg si sunt langa mine VA IUBESC enorm si desi nu arat apreciez tot ce faceti pentru mine!

Sensul cuvintelor "termina" "nu vreau" "inceteaza"

Imi doresc sa scriu postul asta de mult si nici acum nu imi dau seama de ce nu am facut-o mai devreme...dar trecem peste...am ajuns la limita...am observat ca oameni nu mai stiu sensurile cuvintelor "nu vreau"."termina","gata"...de ce cineva caruia ii adresezi aceste replici( in categoria asta sunt adesea baietii) nu le pricepe pur si simplu nu le intelege...aveti impresia ca daca spun "nu vreau", "termina","inceteaza" le spun ca nu am ce face si ca ma excita la nebunie sau nu mai pot de placere sau ma amuza in asa hal ce ziceti si ce faceti incat zic "gata"?... in curang o sa umblu cu un disctionar minuscul dupa mine in care sa fie explicate aceste cuvinte ca daca le zic eu se pare ca nimeni nu le pricepe... cum era vorba aia :-? "viata e greu nu multi poate" si la pariu ca 99,99%din pers care au auzit vorba asta au si inteles-o, dar au fost momente cand vi sa spus "termina" si ati continuat cu ceea ce faceati creezand ca pe pers respectiva o distreaza de minune ceea ce faceti si va zic sigur ca NU e asa(sau cel puti la mine pt ca imi e destul de greu sa mint si mi s-ar pare o porcarie sa zic"inceteaza" cand defapt imi place glm,jocul etc.)

a termina=a sfarsi,a incheia etc.

a NU vrea= a NU dori, a NU permite etc.

a inceta=a opri,a se potoli etc.

Mai cautati in dex daca nu va ajung aceste sinonime ... pe viitor sper ca fiecare dintre voi sa priceapa sensul acestor cuvinte cand le sunt rostite,soptite,urlate s.a.m.d.

sfarsit fara inceput

nu pot dormi...nu mai am aer...sunt speriata...mie frica de ceea ce se va intampla... de ceea ce stiu sigur ca se va intampla...e povestea aia veche ea iubeste el isi bate joc... gandurile ma ucid incetul cu incetul la fel ca picatura chinezeasca...incet dar sigur...

de ce mai sper cand stiu ca sfarsitul e acelas chiar daca nu exista inca un inceput... imi e al naibi de frica de tot ce incep sa simt...si incerc sa neg dar nu pot e prea puternic...e acelas incepu ce conduce spre acelas sfarsit...acel sfarsit cand tot ce imi ramane de facut e sa imi inec visele in alcool si sentimentele sa incer sa le pierd prin fum...

e atat de greu...simt cum pamantul imi fuge de sub picioare...cad dar nu pot singura sa ma mai ridic...sunt prea multe....prea amestecate....am nevoie de cineva care sa inteleaga ce eu nu pot exprima...imi e frica,iar de data asa voi renunta...de ce sa lupt pt acelas sfarsit?

P.S. e prea greu sa intelegi tot ce am vrut sa spun deci nu o face

Trecut...prezent...s.a.m.d

Am atins stelele simtind apogeul fericirii...dar cat a durat totul?...o zi?...o ora?...un minut?...nu doar o clipa..o secunda in care un sentiment al naibi de placut mi-a invaluit corpul si totodata sufletul...dar a durat doar o secund fiind suficienta pentru a tanji toata viata dupa acea macnifica clipire....

Ieri tineam o stea in mana...azi am cazut prea de sus...simtind durere la fiecare miscare,gand chiar si clipire...

Cum?...Cum pot sa tanjesc atat de mult dupa trecut?... Sti cum e cand esti drogat?...cand esti drogat de-a binelea dorind cu orice pret sa faci rost de doza si cand o obti bagi supra doza si a doua zis tie rau ...spui "o sa ma las de maine"...si avand o vointa de fier te lasi...nu mai vrei ...nu mai iei...sti ca e ceva ce iti face rau si nu il mai vrei, dar gandul iti e mereu la cat de bine era...

Sentimente peste sentimente... te urasc si...si nu stiu... desi nu te mai vreau am nevoie de tine... am nevoie de cateva clipe impreuna sau poate asta e doar ceea ce imi doresc nu si ceea ce am nevoie... nu ma inteleg sau poate ma inteleg prea bine ... imi e frica de ceea ce se afla in mine... de ce sentimente se regasesc intr-un suflet atat de naiv ... Imi e frica...de ce?... va las pe voi sa ghiciti...