Din nou eu...

"am invatat sa imi bag **** in gura lumii"..."am invatat sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima"..."am invatat sa traiesc dupa propriile mele reguli"..."am invatat ca limita mea e universul"asta am scris intr-un caiet acum 3 ani...7ianuarie 2009...ce sa schimbat de atunci?...ce ma facut sa uit toate astea?...unde am disparut?...unde sau dus toate invataturile?... si incep sa cred ca intradevar ne nastem intelepti, dar in drumul catre cunoastere devenim prosti...
intradevar stiu mai multe acum...si? asta ma face mai  fericita?...in niciun caz...am inceput sa gandesc prea mult atunci cand nu am incredere...si ce?...asta e un lucru rau?...poate deoarece am uitat sa ma mai pierd in vise...
si cu ce ne ajuta ca stim mai multe?...ne ajuta asta sa nu mai suferim?...si daca da ...totusi de ce ne este teama de suferinta avand in vedere ca ea vine in urma unor momente minunate?...ne este teama sa mai fim noi pentru a nu fi judecati...si de ce ne e teama de judecatiile celor din jur? desi stim ca fericirea traita de noi cand sau intamplat lucrurile pentru care suntem judecati ei nu o vor simti niciodata...si am uitat sa traim presentul din cauza trecutului...
mi-am pierdut inocenta,increderea in cei din jur si o parte din bunatate...unde au disparut ele si cum pot face sa le recuperez?...si totusi unde am disparut eu?...am nevoie sa fiu din nou eu...te rog ajuta-ma!...am atata nevoie ...mi-e teama ...cum va fi de data asta?

imi doresc sa fiu din nou asa cum tu nu mai cunoscut niciodata...