Doze

inevitabil...imi creezi vise ce apoi fara parere de rau le spulberi in mii de bucatele, dar nu sti ca fiecare bucatica are puterea de a-mi umple sufletul de speranta... e mult prea mult pentru mine...nu mai pot nu mai vreau sa ma agit ,nu mai vreau sa sper si sa visez zile pentru cateva minute de realitate... ma ranesti cu atata usurintza cu atata nepasare... ce ti-a facut naivul meu suflet de il lasi sa se chinuie asa... il lasi in bratele uitari fara a-il darui vrodata... de ce intervi mereu cand uitarea este aproape de reusita?... il lasi sa sufere,sa se chinuie,sa viseze... de ce ii faci atat rau ?
din nou mi-ai injectat supradoza de speranta pentru a ma lasa intr-un sfarsit cu visele ce incept sa doar din ce in ce mai tare...pana la urmatoarea doza... din aceste supradoze de ce sufletul nu poate muri?...de ce este lasat sa se zbata singur si neajutorat?... el vrea prea multe vrea sa stie ca are langa tine un loc... e doar un biet suflet lasa-l sa viseze...mai dai o doza te rog...

E despre tine

Este atat de frig afara si crede-am ca eu nu mai pot simti caci sunt de gheata, nu trebuia sa mai simt nimic,nu mai vroiam nimic...dar acum tremur,simt frigul,ma bag in pat incercand sa elimin raceala din mine si nu reusesc pana cand...

Pana cand parfumul tau incepe sa imi mangaie simturile,ma introc si vad hanoracul tau zacand peste ursuletul meu de plusi...zambesc,strang hanoracul in brate,te simt atat de aproape..simt cum caldura imi invadeaza venele...incerc sa adorm vizionand amintiri cu noi,dar nu reusesc nu pot sa adorm doar visez cu ochii deschisi la ce odata a fost realitate...trec ore in care amintirea ta nu imi da pace...nu stiu cand adorm probabil cand obosesti sa imi bantui mintea...

Soarele ma gaseste dormind cu un zambet stupid pe fata,cu hanoracul tau in brate anuntandu-ma ca e dimineata.


(totul scris candva cu hanoracul tau in brate)

Fara sens

tic-tac..tic-tac...se aude din intunericul nopti cum timpul se scurge secunda cu secunda cum alcoolul curge in pahare incercand sa stearga pentru cateva momente amintiri... ma intind pe spate...sunt atat de calm...privesc pereti camerei mele ce se fac din ce in ce mai mari...vor sa ma priveasca de sus...vor sa rada de copilul din mine...camera incepe sa se invarte cad in absiul constiintei...lacrimile sunt acide...imi ard orice sentiment de nepasare...

-inca un pahar...acesta poate va reusi sa imi spele sufletul patat ... un fior imi strabte corpul... imi e frica...incerc sa ma ridic ...corpul nu ma mai asculta...el zace pe podeaua camerei mele... imi spun "nu sunt eu asta" si incerc din nou sa ajung in patul meu ce pare atat de departe acum... reusesc intr-un final ma ghemuiesc intr-un colt si tot ce imi trece prin cap e intrebarea "cum am ajuns asa?"... cum de m-am lasat coplesita de sentimente?... unde imi e inocenta si fericirea pura de alta data?... unde au zburat visele de alta data?

Vise domnule VISE spun:))

Relatia perfecta pentru mine(ciudat ca zic perfecta pentru ca sunt cam contra perfectiuni da merge intelegeti voi ce vreau sa zic):

1.sa il iubesc si sa ma iubeasca(e singurul punct care nu accepta modificari)

2.sa nu ne stresam cu 100 de telefoane si sms-uri pe minut

3.sa nu ne zicem intruna "te iubesc"

4.sa nu ne mintim

5.sa ne putem spune orice unu altuia fara a ne fie teama ca celalalt se va supara

6.sa fim unu langa altul cand unu dintre noi are nevoie

7.sa ne acceptam asa cum suntem si pe urma sa ne dorim sa fim mai buni

8.el sa nu imi aduca trandafiri si cadouri cand scrie in calendar ca trebuie sa o faca,ci daca vrea sa imi daruiasca ceva sa o faca cand simte

9.sa ne simtim bine si cu 0lei in buzunar

10.sa ne dam libertate unu altuia

11.sa facem impreuna orice ne trece prin cap

12.sa nu ne simtim obligati sa facem ceva ce nu vrem

P.S.:da stiu viseaza ca visatul e pe gratis

Multumesc!

mi-ai dat aripi cand credeam ca nimeni nu va putea face asta... mi-ai injectat supradoza de speranta... mi-ai alungat temerile inlocuindu-le cu vise... vise ireale in care cred doar eu... doar sufletu meu naiv mai poate crede in cuvintele tale... rostesti cuvinte ce alina si tot odata ranesc, le spui cu atata usurinta ...nu inseamna nimic pentru tine, nu?...
iti multumesc pentru tot ... tot ce ai zis ma ajutat foarte mult si mi-a dat putere... multumesc ca ai fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie... candva sper sa te pot ajuta si eu la fel de mult cum ai facut-o tu...
sunt un copil ...un copil ce nu intelege ce se intampla cu el...un copil naiv ce crede ca orice pata de culare de pe cerul innorat este un curcubeu... un copil ce cade din paradis in abis... un copil ce in bratele tale se simte invincibil...asa's copii ce sa le faci?
Si pana la urma ce daca sunt un copil?... ce daca plang cand ma doare?...si ce daca in unele momente am nevoie de tine? si ce?...pana la urma toate trec iar lacrimile sunt transformate in zambete ....