Imi e dor

imi e dor...tie nu?...iti simt lipsa tot mai mult cu fiecare zi ce trece,iar rana ce ai lasat-o in urma ta incearca din rasputeri sa se cicatrizeze sa poata reveni la normal...sa nu mai simta durerea aceea insuportabila la fiecare rasuflare ... doare atat de tare devenind o sursa ce alimenteaza indiferenta careia ii simt prezenta din ce in ce mai mult in ultimul timp...

imi e dor de clipele petrecute impreuna ...de momentul in care universul ne statea la picioare...de noptile pierdute adormind in zori si trezindu-ne fericiti ca visul a fost realitate ...imi este atat de dor de tot ce ai lasat sa se piarda in trecut...de visul ce l-ai transformat in cosmar...

universul este acum alb negru...ne vrea pe noi ,impreuna,ca pictori pentru al umple de culoare... dar ce iti pasa tie de pretentiile lui exagerate?... cum sa alegi prietenia unei persoane cand poti avea dispretul ei?... nepasare ah acest sentiment ce duce in mine razboaie cu iubirea,fericirea,inocenta si increderea,iar cu fiecare zi ce trece castiga teritorii din ce ince mai mari si mai multe... dar nu o sa o opresc...de ce as face-o? prefer sa fiu o lasa in fata nepasarii decat sa o inving cu iubire... e mai simplu asa nu?...

imi e dor de prietenia noastra ...si de tot ce a fost... cum ai putut renunta la tot pentru nimic?... cum ai putut cu atata indifenrenta sa ma dezamagesti ?... eram prieteni inainte de orice dar asta nu a contat nicio secunda in comportamentul pe care l-ai avut... m-ai dezamagit ingrozitor, m-ai facut sa imi pierd toata increderea in tine si m-ai facut sa ma intreb la nesfarsit cine esti tu cu adevarat?... unde este acel baiat caruia i-am incredinta prietenia,increderea si iubirea mea si cum de golul lasat de el a fost umplut cu dezamagire?

imi e dor dar ce conteaza?

Odata rupta o floare nu o vei putea lipi la loc....

Incredibil cum iti atribui calitati pe care nu le ai si lucruri pe care nu le-ai facut... nu m-am schimbat pentru tine sau din cauza ta ....tu da tu ai fost doar o accelerare a maturitatii, a neincrederii in oamenii, a tot ce a venit mult prea devreme... scoateti din cap ideea ca tu ai contribit cu ceva la cea care sunt astazi ... "eu te-am facut sa fi asa eu vreau sa stau cu tine ", "tu tot a mea ai ramas", "tu ma iubesti dar nu vrei sa stai cu mine din orgoliu" sa mai spun?... explicatia la prima propozitie ti-am mai dat-o odata factorii care m-au facut sa ma schimb au fost multi mult prea multi tu doar faci parte din aceea infinita lista esti o parte neinsemnata si ma mir cum crezi ca viata mea a stat pe loc de cand tu ai plecat ... a doua propozitie ma amuza la nebunie cum am ramas tot a ta cand m-ai lasat sa plec?...cat de posesiv poti fi ...scoateti din cap aceasta ideea nu mai sunt a ta nu sunt a nimanui pricepe ca nu sunt un obiect cu care poti face ce vrei... te doare ca am avut si am dreptate de fiecare data cand vorbim dar cel mai rau te doare ca aveai totul si ai ales nimicul... te doare ca ai pierdut tot ce puteai avea dar nu poti concepe ca eu nu te mai vreau ... mai facut ca fiecare vorba a ta sa imi provoace un dezgust enorm si tot odata ma amuza cum crezi ca orgoliu meu imens nu ma lasa sa fiu cu tine... crede-ma nu orgoliul meu are de aface cu toate astea ci scarba, dezgustul, nepasarea pe care mi-o provoci...

iti place ca nu sunt ca celelalte ...iti place ca gandesc ... iti place cum m-am schimbat... te auzi ce zici ?...tu faci parte din tipar nu esti cu nimic diferit de alti spui ca iti place cum gandesc dar tu te-ai gandi vreodata ca nu vei face fata?... si ma amuza complet discutia :

-Nu ne mai potrivim!eu nu mai sunt la fel!

-Ba ne potrivim esti singura fata cu care vreau sa stau!

-Asculta-ma nu ne mai potrivim ai spus si tu m-am schimbat!eu nu vreau genul de relatie pe care o vrei tu!

-....

-Nu conteaza si eu vreau o schimbare o alfel de relatie!

-Cum sa nu conteze? tu nici macar nu sti cat m-am schimbat si in ce fel cum poti spune ca ne potrivim?

- pt ca stiu ca ne potrivim"

oare pe cine nu ar amuza aceasta discutie?...si pe parcur ce discutam si discutam si discutam si incercam sa iti explic observam ca tu nu ascultai nimic din tot ceea ce ziceam iar in capul tau era "nu conteaza ce zici vei fi a mea" dar asta nu o sa se intample ... ai avut odata o sansa ...ai ratat-o...si nu imi da explicatii inutile... deciziile pe care le-ai luat au fost doar ale tale ... iar eu le-am respectat asta ar fi trebuit sa te multumeasca nu?... nu asa se intampla?...deciziile pe care le luam fiecare sunt cele mai bune pentru noi?... nu asa ar trebui?... iar comportamentul tau posesiv ma face doar sa regret tot ce a fost intre noi si sa imi doresc din ce in ce mai mult sa uit absolut tot ce are legatura cu tine ...iar daca nu poti accepta ca intre noi sa fie macar o relatie de amicitie spune destul de multe despre tine nu crezi?... toate astea le-am scris cu speranta ca poate daca citesti asta iti va ramane ceva in cap decat dupa ce am avut o discutie destul de indelungata din care nu ai ramas cu nimic...

Prietenie cu forta nu se poate!

Mi-am dorit sa fim prieteni mai mult decat mi-am dorit sa fim impreuna si de ceva timp dorinta de a fi impreuna devenea din ce in ce mai slaba... mi-am dorit enorm de mult sa pot fi acolo cand ai nevoie... mi-am dorit sa te pot intelege si sa te sustin... dar toate astea le vroiam doar eu si pentru indeplinirea acestor dorinte e nevoie de mai mult de o persoana... nu sunt nerecunoscatoare si apreciez ca ai fost acolo cand am avut nevoie pentru toate astea iti multumesc... dar nu aveam nevoie de minciuni... de minciuni fara sens pe care te rugam sa nu mi le spui... am trecut peste multe care daca le facea oricine altcineva nici macar o privire nu consideram ca ar fi meritat... recunosc nu sunt ipocrita m-am lasat injectata cu iluzi si pierduta in speranta... si cu toate astea eu aveam un motiv pentru care desi stiam adevarul ma lasam minti... dar tu?...tu ce motiv ai avea sa minti?... e cumva faptul ca esti la fel ca restul si prin minciuni ascunzi persoana care esti cu adevarat?... speram din tot sufletul meu ca tu nu esti asa...nu tu... mai dezamagit si mai ranit... de ranit cred ca te-ai obisnuit nu?... o faci acum fara macar sa iti dai seama... si nu ma deranjaza adevarul chiar deloc, inschimb pe tine... te deranjaza ca nu esti ceea ce iti doresti sa fi... ti pe langa tine persoane care te pupa in *** si sunt langa tine doar cand ai bani pentru ca persoanele care nu au niciun interes la tine ar putea sa iti puna oglinda in fata si sa te arate pe tine cel adevarat acel lash ce se ascunde in spatele unui fum gros...te-ai obisnuit sa nu vorbesti despre tine pentru ca cei cu care vroiai sa vorbeasti nu te ascultau asa ca ai preferat sa te inchizi in tine... incerci sa pari matur si relist dar defapt nu esti nici pe aproape...esti doar un copil ce incearca sa para superman... ranesti persoanele care te iubesc din simplu egoism "daca eu am o zi proasta tu de ce nu?" suna cunoscut?... nu sti sa apreciezi persoanele care iti vor doar binele... preferi sa ai persoane langa tine care sti ca se **** pe tine sau care profita pentru ca iti e frica de singuratate... iti e frica ca din 1000 raman doar 2 sau niciunul langa tine pentru ca ei nu te cunoscu cu adevarat ei cunosc o masca...o masca in care speri ca te poti ascunde pentru totdeauna in loc sa lupti sa scapi de ea...esti un lasi ce isi pune casca de razboi ca sa para curajos si pentru a nu ti se vedea frica... spui cele 2 cuvinte cu atata usurinta... i le spui orcui pentru ca ai nevoie tu sa le auzi sau vrei sa obti ceva... dai sperante si iluzi, doar pentru ca tu nu vrei sa accepti adevarul inseamna ca nici alti nu il suport... imi doream sa iti fiu prietena dar se pare ca tu nu crezi ca merit sa fiu acolo cand ai nevoie... eu nu mai pot face nimic am cedat...in momentul asta dor mult prea rau vorbele si faptele tale... eu voi fi mereu aici pentru prieteni...dar pacat ca tu ai decis sa nu mai faci parte din ei...ai ales singuratatea mascata ...

Ai plecat

"Nu sunt destul de nefericita si fara sa ma las sa sufar atat din pricina unor false banuieli? Si de ce as incerca sa uit de toate incercarile tale de a-mi dovedi iubirea? Am fost atat de fermecata de straduintele tale, incat as fi ingrata daca nu te-as iubi cu acelasi delir starnit de Pasiunea mea, ca atunci cand imi raspundeai cu aceeas patima."

"Spune-mi, te implor, de ce ti-ai dat atata osteneala sa ma seduci,cum ai si reusit,daca stiai bine ca va trebui sa ma abandonezi ? Si de ce aceasta inversunare de a ma face nefericita? De ce nu m-ai lasat in pace in manastirea mea? Iti adusesem vreo jignire? Dar imi cer iertare:eu nu-ti reprosez nimic: nu sunt in stare nici macar sa ma gandesc la razbunare, nu dau vina decat pe cruzimea Destinului meu."

"Nu esti nefericit?Nu regreti ca nu ai stiut sa te bucurui de iubirea mea? Si cum e oare posibil ca, in ciuda iubirii ce ti-o port, n-am reusit sa te fac fericit? Iti plang de mila, numai tie iti plang de mila, pentru placerile infinite pe care le-ai pierdut: e oare posibil sa nu le fi dorit? "

"De ce mai facut sa cunosc imperfectiunea si veninul unei legaturi care nu dureaza la nesfarsit si suferintele ce vin dupa o iubire patimase cand nu e impartasita? Ce soarta oarba si cruda ne face sa sa-i iubim pe aceia care iubesc pe altcineva?"

"Te-am obisnuit de la inceput cu o mare pasiune, dar ca sa te faci iubit e nevoie de arta, trebuie sa cauti cu inteligenta mijloacele de-a entuziasma; nu e suficient sa iubesti ca sa primesti iubire,or, eu nu voiam decat sa te iubesc ca si cum acesta era singurul tau scop. Nu te-ai oprit de la nimic ca sa-l atingi; erai pregatit chiar sa ma iubesti de-ar fi fost nevoie, dar ti-ai dat imediat seama ca puteai reusi chiar fara sa pui in joc nici cea mai mica pasiune; ca nici macar nu era nevoie de ea."

"Cand va fi sufletul meu din nou intreg? Cand voi reusi sa ma eliberez de acest crud chin? Si cu toate astea, nu iti vreau raul, ba chiar as spune ca vreau sa fi fericit. Dar cum ai putea, daca ai inima, cum ai putea sa mai fii fericit?"

Mariana Alcoforado

Deciziile pe care le luam

Decizi peste decizi luam in fiecare zi ...mici sau mari... grele sau usoare dar fiecare ne afecteaza intr-un fel sau altul viata... noi decidem comportamentul pe care il avem cu privinta la o anumita problema,iar asta afecteaza extrem de mult... oameni comunica 70%prin comportament si doar 30%prin vorbe spuse fara rost sau scop... vorbele doar contureaza limbajul trupului si o pot face intr-un mod placut schitand un tablou fantastic sau poate creea doar o mazgalitura ceva fara valoare... suntem stapani peste deciziile,vorbele si comportamentul nostru... nimic nu poate sterge amintirea celor facute iar scuzele nu isi mai fac efectul... si cu greselile pe care le facem sau le repetam exista riscul foarte mare de a pierde increderea celor din jur in tine iar intr-un final sa pierzi acele persoane... este atat de important sa fim atenti la ceea ce facem pentru ca mai tarziu toate acestea ne definesc ca om... este greu nimeni nu a spus vreodata ca este usor dar este important sa nu regretam nimic din ceea ce facem....

In fiecare secunda

secunda cu secunda distrugi universul nostru...il lasi sa moara fara a mai privi spre el... stelele si luna incep sa se ascunda printre norii furios... nu le mai place sa priveasca pamantul acesta atat de gri... sunt dezamagite de tine cum poti sa abandonezi atat de usor culoarea ... magia incepe sa paleasca depinzand de tine daca ea va continua sa existe... e magia aia unica ce doar intre noi doi se creeaza cuprinzand tot ce ne inconjoara ridicandu-ne catre bratele cerului ce ne protejau de restul lumi... nu stiu cum poti lasa sa patrunda imperfectul in lumea noastra perfecta, cum vrei sa distrugi intalnirile invaluite de fericire transformandu-le in certuri...

Inima imi sfasie pieptul provocandu-mi lacrimi...doar ele sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti... trece prin mult prea mult si doar asa se mai poate exprima... mult prea multe sentimente, ganduri, intamplari si totusi mult prea putine cuvinte... are nevoie de imbratisarea ta si de acele cuvinte fara rost dar care rezolva atat de multe "voi fi alaturi de tine", dar care deocamdata nu esti in stare sa mi le rostesti atunci cand am nevoie de tine...

Doar un joc

E greu si cum ar putea fi altfel cand se stie ca istoria se repeta si experienta anterioara isi cam spune cuvantul... esti tu cel ce nu ma cunosti deloc dar reusesti cu atata usurinta sa ma ranesti... imi dai incredere ca dupa aceea sa mi-o iei fara pic de mila... esti tu ce caruia ii suport atatea... atat de multe incat nici macar eu nu imi dau seama cum pot rezista... esti imperfectul meu perfect... ma aduci la disperare intr-un simplu moment ca in altul sa ma faci sa rad in hohote... esti persoana care cu sau fara voia ta te joci cu mintea mea...

dar totusi gandeste-te bine ai intrat intr-un joc pe care daca il vei abandona nu il vei mai putea sa il relua niciodata ...asa ca vei ramane cu amintirea si cat de bine era...neputand niciodata sa il mai joci din nou ...tanjind dupa fiecare element al sau ...jucand din ce in ce mai multe jocuri sperand ca il vei redescoperi ca il vei mai putea juca macar odata fara al mai parasi... vei juca joc dupa joc iar cu cate vei juca mai multe cu atat ti se vor parea la fel toate dar niciunu semanand cu acel joc din care ai iesit fara macar sa merite...si acum gandeste-te ar merita sa parasesti un joc inainte de a se fi terminat?

cateva randui

Visele devin realitate intr-o secunda pictand in culori fiecare element ce iti construieste viata... suntem doar noi doi aducand curcubeul printre blocurile gri... umpland cerul cu stele si facand luna sa ne cada la picioare... suntem preferatii universului ce ne lasa sa ne facem de cap si indeparteaza orice urma de rautate din jurul nostru... cu fiecare sarut facem ca inposibilul sa devina posibil...