N-am crezut niciodata ca cineva ma va ajuta sa ating stelele... cand eram mica in serile de vara cu cerul senin cand stelele impodobeau maretia cerurilor imi doream atat de mult sa ajung la ele si in mintea mea era mereu "o sa reusesc candva sa ating stelele"...crede-am ca sunt prea mica pentru a le atinge,acum mi-am dat seama ca problemea era singuratatea... singur nu poti atinge imposibilul... impreuna putem face lumea sa dispara,iar timpului sa ii oprim circuitul normal...
In fiecare noapte cand privesc pe geam descurajata,lasandu-mi chipul sub asaltul lacrimilor ... iar inima in bratele frici... luna impreuna cu stelele imi daruiesc sperantza, credinta,zambete...