desenez pe cerul innorat portretul tau tulbure asteptand picaturile reci sa imi mangaie trupul si sa mi-l spele sufletul patat de lacrimi,unde esti tu acum cand am atata nevoie de tine?imi e dor de imbratisarile tale ce imi resusciteau sufletul si imi reaminteau de ce te iubesc. Imi lipsesc atat de mult fiori si sangele ce imi clocoteau prin vene cand ne sarutam. Era atat de frumos,o iubire atat de sincera,inofensiva si naiva din partea mea,dar pentru tine era alfel nu iti pasa de sentimente si te rog nu imi mai spune ca nu e asa,acum doar pleaca.Nu ma mai cauta, nu vreau sa ma pierd din nou in ochii tai albastri, ahhh si ce mult uram ochii albastri pana cand ai tai au aparut in peisaj.
Pleaca ! Acum imi e bine sunt fericita sau nu,dar totusi pleaca...iti e mai bine cu ea nu?...orice ai raspunde nu uita ca te simt...simt ca iti e dor de mine de copilul prost care te-a facut sa iti pese intr-un timp atat de scurt...dar din pacate a aparut ea...incearca sa fi fericit cu ea ,chiar daca nu esti ,doar ai asteptat-o atat nu?...nu regreta trecutul,traieste fiecare clipa din prezent si lasa viitorul sa fie necunoscut...candva ne v-om reintalni...sti bine asta...eu psiholoaga, tu detinut la jilava,iar ea?...ea nu v-a mai exista...doar noi, eu copilul naiv,iar tu universul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu