Pentru ca nu mai pot,incep sa cedez....nu mai imi pot stapanii lacrimile,stau in pat incercand sa ma mint,sa imi spun ca nu am nevoie de tine ....la dracu cu tot ma bufneste plansul,nu ma pot opri... nici pamantul nu mai imi sta sub picioare ....vreau o doza de vise...vreau sa imi injectez speranta...vreau sa fi al meu si sa fiu fericire,sa nu mai simt disperarea ce imi invadeaza sufletul... de ce a trebuit sa ma ranesti asa?... de ce mai facut dependenta de speranta si acum zac pe podeau camerei mele asteptand doza!...doza de speranta de care am asa nevoie ... nu ma cunosti si nu te cunosc dar cand suntem impreuna se face magie... de ce in momentele astea nu ma mai cunosc nici eu,urasc sentimentul asta ma doare,ma doare prea rau sunt prea copila pentru a face fata tuturor sentimentelor...prea singura fara tine pentru a fi fericita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu