nu pot dormi...nu mai am aer...sunt speriata...mie frica de ceea ce se va intampla... de ceea ce stiu sigur ca se va intampla...e povestea aia veche ea iubeste el isi bate joc... gandurile ma ucid incetul cu incetul la fel ca picatura chinezeasca...incet dar sigur...
de ce mai sper cand stiu ca sfarsitul e acelas chiar daca nu exista inca un inceput... imi e al naibi de frica de tot ce incep sa simt...si incerc sa neg dar nu pot e prea puternic...e acelas incepu ce conduce spre acelas sfarsit...acel sfarsit cand tot ce imi ramane de facut e sa imi inec visele in alcool si sentimentele sa incer sa le pierd prin fum...
e atat de greu...simt cum pamantul imi fuge de sub picioare...cad dar nu pot singura sa ma mai ridic...sunt prea multe....prea amestecate....am nevoie de cineva care sa inteleaga ce eu nu pot exprima...imi e frica,iar de data asa voi renunta...de ce sa lupt pt acelas sfarsit?
P.S. e prea greu sa intelegi tot ce am vrut sa spun deci nu o face
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu