Iti mai aduci aminte povestea?...ore mai sti inceputul?...mai are rost sa redactez sfarsitul?...
Inevitabil timpul trece cicatrizand ranile si lasand un gust amar...ce putea fi totul s-a transformat usor in nimic... si defineste tu acesti nimic ce ne inconjoara...ce e el si cum a patruns in vietile noastre ... am lasat totul in bratele timpului rugandul sa ne rezolve problemele... am lasat totul balta sperand ca se va rezolva dar cu fiecare minut ce trece trecutul ingheata nefacand niciunul vreo miscare pentru al salva... pentru a salva acea sincera prietenie... desi dezamagirea lasata in urma ta a produs rani adanci nu a reusit sa spulbere dorinta de ramane prieteni...dar acum ce rost mai are cand orgoliu sau firca a pus stapanire pe sufletul meu tinandu-l prizonier fara a putea face ce isi doreste si lasand totul sa se transforme intr-o poveste...
Va fi aceea poveste cu final trist scrisa pe filele universului impodobite cu lacrimi citita de catre luna in fiecare seara stelelor...
P.S.: easy...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu