Ce e iubirea?...ce este acest sentiment nemilos si neinfircat?...cum de un simplu sentiment ne poate pune la pamant dintr-o lovitura si ne poate dicta sa facem ce vrea...dar puteam scapa de ea cu greu dar putem si totusi nu vrem...suferim si punem totul pe tava in fata ei sperand ca maine va fi mai bine...dar oare asa va fi?...se va schimba ceva?...si sperand ca la un momendat totul va fi mai bine suportam orice palma data de ea...
si da iubesc..fara sa vreau sunt prinsa in temnita ei atat de schimbatoare...sunt parca in paradis atunci cand zabovesti si tu in temnita ei,dar totul se transforma intr-un iad cumplit atunci cand parasesti cu usurinta si indiferenta acest loc...te invidiez! eu nu o pot face sau poate nu vreau sa o fac...nu inca...nu atat timp cat pentru cateva momente temnita se transforma in paradis... mi-as dori sa fie mereu asa ...dar asta nu se poate nu?...
ciudat este ca mereu am fugit de acest sentiment si de temnita ei...mai fusesem odata acolo ...era un sentiment superficial frumos la suprafata dureros in interior...am fugit cu disperare de el si nu stiu cum intr-un moment de neatentie a reusit sa ma caputureze fara a mai putea sa scap curand...desi nu il vreau imi e greu sa scap de el parca intr-un fel sau altu sunt dependenta de acest sentiment...e ca un drog extrem de bun cand persoana pe care o iubesti e langa tine extazul si tot amalgamul de sentimente ce iti creeaza o stare de fericire totala te face sa cazi in agonie atunci cand aceea persoana lipseste...si cu o sete disperata dupa starea ce ti-o da acest drog nu vrei sa scapi de ea,de iubire...
acum ma doare totul sunt intr-o stare de sevraj vreau sa scap de ea...vreau sa dispara din viata mea ori sa ramana in ea pentru totdeauna...vreau zambete si imbratisari in locul indiferentei ...
...te iubesc dar uneori asta doare prea tare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu