Multumesc!

mi-ai dat aripi cand credeam ca nimeni nu va putea face asta... mi-ai injectat supradoza de speranta... mi-ai alungat temerile inlocuindu-le cu vise... vise ireale in care cred doar eu... doar sufletu meu naiv mai poate crede in cuvintele tale... rostesti cuvinte ce alina si tot odata ranesc, le spui cu atata usurinta ...nu inseamna nimic pentru tine, nu?...
iti multumesc pentru tot ... tot ce ai zis ma ajutat foarte mult si mi-a dat putere... multumesc ca ai fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie... candva sper sa te pot ajuta si eu la fel de mult cum ai facut-o tu...
sunt un copil ...un copil ce nu intelege ce se intampla cu el...un copil naiv ce crede ca orice pata de culare de pe cerul innorat este un curcubeu... un copil ce cade din paradis in abis... un copil ce in bratele tale se simte invincibil...asa's copii ce sa le faci?
Si pana la urma ce daca sunt un copil?... ce daca plang cand ma doare?...si ce daca in unele momente am nevoie de tine? si ce?...pana la urma toate trec iar lacrimile sunt transformate in zambete ....