ugi universul nostru...il lasi sa moara fara a mai privi spre el... stelele si luna incep sa se ascunda printre norii furios... nu le mai place sa priveasca pamantul acesta atat de gri... sunt dezamagite de tine cum poti sa abandonezi atat de usor culoarea ... magia incepe sa paleasca depinzand de tine daca ea va continua sa existe... e magia aia unica ce doar intre noi doi se creeaza cuprinzand tot ce ne inconjoara ridicandu-ne catre bratele cerului ce ne protejau de restul lumi... nu stiu cum poti lasa sa patrunda imperfectul in lumea noastra perfecta, cum vrei sa distrugi intalnirile invaluite de fericire transformandu-le in certuri... Inima imi sfasie pieptul provocandu-mi lacrimi...doar ele sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti... trece prin mult prea mult si doar asa se mai poate exprima... mult prea multe sentimente, ganduri, intamplari si totusi mult prea putine cuvinte... are nevoie de imbratisarea ta si de acele cuvinte fara rost dar care rezolva atat de multe "voi fi alaturi de tine", dar care deocamdata nu esti in stare sa mi le rostesti atunci cand am nevoie de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu