duminică, 30 ianuarie 2011

Am nevoie de tine!

am nevoie de tine... am atata nevoie sa vorbesc cu tine...si nu despre probleme nu-ti fa o parere gresita,nu mai sunt copilul ala prost care vorbea intruna despre probleme sau mai bine spus prosti... m-am schimbat mult extrem de mult dar tot odata am ramas aceeas... imi e frica de ce va urma de durerea cea pe care la un momendat sunt constienta ca o voi simti... imi e frica ca momentul acela se aproprie cu pasi repezi... imi e atat de frica...imi e frica de ziua de maine... am nevoie de tine... am nevoie de o imbratisare pe care doar tu sti sa mi-o dai... imbratisarea aia cu care reusesti atat de usor sa imi dai putere,speranta,curaj pentru a merge mai departe...



lacrimile imi spala chipul(se intampla cam des in ultimul timp,dar tu nu sti...nimeni nu stie)... vreau sa te sun,dar nu o fac de ce sa o fac? pentru a ma simti eu mai bine?... nu sunt egoista! asta nu e un motiv destul de bun... nu te pot deranja... nu vreau sa te deranjez.... dar tu?....tu nu ai nevoie vrodata sa vorbesti cu mine?... si nu inteleg cum de multe ori simt ca se intampla ceva cu tine si imi doresc sa te sun ...dar nu o fac (poate de frica) si apoi aflu ca intradevar e ceva cu tine... suna ciudat tot ce zic acum nu?...nici nu cred ca are sens tot ce spun...dar ma cunosti sti ce vreau sa spun...

deschid geamul camerei mele...ma trece un fior,aerul rece ma mangaie stergandu-mi lacrimile... luna imi zambeste e felul ei de a ma incuraja...iar stelele...stelele ne asteapta pe noi pentru a reusi cu advearat sa isi arate frumusetea la adevarata intensitate...in jur totul e alb... urturi atarna mandri la stresina casei... zapada sclipeste luminand pamantul parca vrand ai face ciuda nopti... din camera se aude mel aia...da mel aia...imi e dor...imi e dor de noi... imi e dor de imbratisarile si sarutarile tale...de convorbirile noaste lungi... esti un drog ...un drog al naibi de bun ... minti cu atata usurinta... spui exact ce vreau sa aud...sunt doar un pion in jocul tau?... un pion care se prinde de miscarile ce urmeaza sa le faci si te sustine...un pion ce se afla numai in jocul tau...

acum ...acum sunt prea multe pentru a ma mentine in realitate si ma las injectata cu iluzi... sunt constienta de asta dar am nevoie de acele iluzi acum...doar acum...imi e atat de frica...stange-ma imbrate te rog...am atata nevoie!








P.S.: Multumesc tuturor prietenilor care desi in ultimul timp am devenit irascibila ma inteleg si sunt langa mine VA IUBESC enorm si desi nu arat apreciez tot ce faceti pentru mine!

Un comentariu:

  1. din ce in ce ma uimesi cat de frumos scri :(
    dar sti si tu talentul arata tristetea..
    stiu cum te simti dar continua sa scri..si eu ma descarcam cadva pe blogul meu..
    Mie dor de tine bubule :( sper ca esti bine:(

    RăspundețiȘtergere